Hotărârea nr. 6 / 2014 pentru aprobarea Normelor de certificare a declaraţiilor fiscale ale contribuabililor, publicată în M.O. nr.883/2014

În conformitate cu prevederile art. 831 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), ale art. 11 lit. d) și ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 198/2002, cu modificările şi completările ulterioare,

Consiliul superior al Camerei Consultanţilor Fiscali hotărăşte:

Art. 1. - Se aprobă Normele de certificare a declaraţiilor fiscale ale contribuabililor prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Art. 2. - Normele prevăzute la art. 1 se aplică pentru certificarea declaraţiilor fiscale ale contribuabililor, persoane fizice sau juridice, începând cu cele care au termen de depunere la organele fiscale competente după data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 3. - Prezenta hotărâre se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

Preşedintele Camerei Consultanţilor Fiscali,

Ion-Toni Teau

 

București, 30 iulie 2014

Nr. 6

 

ANEXĂ

Norme de certificare a declaraţiilor fiscale ale contribuabililor

ARTICOLUL 1

Dispoziții generale

(1) Prezentele norme se aplică pentru certificarea tuturor declarațiilor fiscale ale contribuabililor, persoane fizice sau juridice, care optează pentru certificarea de către un consultant fiscal a declaraţiilor fiscale, inclusiv a declaraţiilor fiscale rectificative, anterior depunerii acestora la organul fiscal.

(2) Pot certifica declarații fiscale numai consultanții fiscali care au dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la organizarea şi exercitarea activităţii de consultanţă fiscală, care sunt înscriși ca membri activi în Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor de consultanţă fiscală şi au dreptul de exercitare a profesiei.

(3) Contribuabilii pot încheia contracte pentru certificarea declarațiilor fiscale cu consultanții fiscali persoane fizice sau societăți de consultanță fiscală, indiferent de localitatea de domiciliu/sediul social al acestora.

 

ARTICOLUL 2

Definiții

În înțelesul prezentelor norme, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) certificarea declarației fiscale - verificarea în vederea confirmării a datelor înscrise în declaraţiile fiscale cu privire la situația fiscală a contribuabilului, în concordanţă cu prevederile legale, pe baza documentelor şi informaţiilor financiar-contabile şi fiscale solicitate de către consultantul fiscal şi furnizate de către contribuabil, date ce sunt reflectate în evidenţa contabilă și fiscală a contribuabilului;

b) contribuabil - persoana fizică sau juridică a cărei declaraţie fiscală este supusă certificării de către un consultant fiscal;

c) declarație fiscală - totalitatea declaraţiilor fiscale, astfel cum sunt definite de Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

d) dosarul contribuabilului - ansamblul datelor şi informaţiilor referitoare la istoricul contribuabilului pentru perioada aferentă de la înființare și până la data certificării;

e) dosarul de lucru - ansamblul datelor, informaţiilor și declarațiilor cerute şi primite de către consultantul fiscal de la contribuabil, în vederea certificării declaraţiilor fiscale; în dosarul de lucru sunt incluse testele, fişierele de lucru şi alte documente pe baza cărora consultantul fiscal realizează activitatea de certificare;

f) notă de certificare - document în care este consemnată certificarea, cu sau fără rezerve, a declarației fiscale și care se depune la organele fiscale competente;

g) prag de semnificaţie - raport statistic ce este luat în considerare de către consultantul fiscal la stabilirea ponderii finale a unor activităţi financiar-contabile, procedurale şi organizatorice derulate de către contribuabili şi care influenţează semnificativ valorile declarate/deductibile/de restituiri etc.; ca regulă generală, în determinarea procentajului ce va fi aplicat unei valori de referinţă ales pentru stabilirea pragului de semnificaţie se va folosi raţionamentul profesional;

h) raport de certificare - document în care sunt consemnate toate activitățile consultantului fiscal în vederea certificării și rezultatul acestora, precum și, dacă este cazul, motivele certificării cu rezerve;

i) verificarea prin sondaj - activitatea de verificare selectivă a documentelor şi operaţiunilor considerate ca reprezentative pentru totalitate, care reflectă operațiunile taxabile.

 

ARTICOLUL 3

Contractul dintre consultantul fiscal și contribuabil

Între consultantul fiscal și contribuabilul care optează pentru certificarea declarațiilor sale se încheie un contract în formă scrisă, care trebuie să conțină cel puțin clauze care să prevadă și să asigure:

a) exercitarea independentă a calităţii de consultant fiscal;

b) inexistența oricărei forme de incompatibilitate a consultantului fiscal sau a unui interes material în afara onorariului stabilit prin contract;

c) existența asigurării pentru răspunderea profesională;

d) răspunderea contribuabilului pentru conformitatea informațiilor și/sau a documentelor puse la dispoziția consultantului fiscal;

e) obligaţia consultantului de a păstra rapoartele de certificare aferente declaraţiilor certificate, precum şi a tuturor documentelor aferente dosarului contribuabilului și dosarului de lucru, cu menționarea că acestea pot fi prezentate la solicitarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, pe perioada termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligaţii fiscale;

f) obligaţia părților de a include în contract clauze rezonabile privind răspunderea consultantului şi a contribuabilului, conform prevederilor art. 4 și 5;

g) încetarea contractului.

 

ARTICOLUL 4

Obligațiile consultantului fiscal

(1) Consultantul fiscal este obligat să presteze serviciul de certificare a declarațiilor fiscale ale contribuabililor cu atenţia cuvenită, conform cerinţelor cuprinse în prezentele norme și în Codul etic al consultantului fiscal și să asigure păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor fiscale la care are acces.

(2) La solicitarea organelor fiscale sau judiciare, consultantul fiscal prezintă date din dosarul contribuabilului, dosarul de lucru, precum și din raportul de certificare, în vederea clarificării şi/sau stabilirii situației fiscale a contribuabilului, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

 

ARTICOLUL 5

Obligațiile contribuabilului

(1) Contribuabilul pregăteşte declaraţia fiscală în vederea certificării şi este ținut răspunzător potrivit legii, după caz, pentru înregistrarea documentelor contabile, acurateţea înregistrărilor contabile, întocmirea şi acurateţea declarațiilor, a registrelor contabile și fiscale și a oricăror altor documente și/sau date ce stau la baza declarației întocmite de acesta și predate spre certificare consultantului fiscal.

(2) În scopul certificării declarațiilor, contribuabilul dă o declaraţie pe propria răspundere prin care își asumă răspunderea pentru corectitudinea datelor, înregistrărilor, procedurilor de lucru interne şi a politicilor contabile. Modelul declaraţiei pe propria răspundere a contribuabilului este prevăzut în anexa nr. 1 (click aici).

(3) Contribuabilul pune la dispoziţia consultantului fiscal documente şi informaţii în vederea verificării elementelor înscrise în declaraţia fiscală ce face obiect al certificării.

(4) Contribuabilul are obligaţia de a pune la dispoziţia consultantului fiscal, la cererea acestuia, cazierul fiscal, cu ocazia întocmirii dosarului de lucru.

 

ARTICOLUL 6

Procedura de lucru. Dosarul contribuabilului și dosarul de lucru

(1) Înainte de a proceda la certificarea primei declarații, consultantul fiscal întocmește dosarul contribuabilului, pe care, după caz, îl actualizează cu prilejul certificării următoarelor declarații.

(2) În dosarul contribuabilului se consemnează, pe baza declarației contribuabilului, a datelor puse la dispoziție de către acesta și a verificării datelor din registrele publice (cum sunt registrul comerțului, Buletinul procedurilor de insolvență, bazele de date ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală postate pe site-ul web al agenției, ale serviciilor de cadastru și publicitate imobiliară etc.), informații despre istoricul contribuabilului, cum sunt:

a) numele/denumirea, codul de identificare fiscală, precum şi numărul de înmatriculare de la Registrul Comerţului, după caz;

b) domiciliul fiscal și sediile secundare, modul de deținere a spațiilor pentru sediul social și sediile secundare, perioadele de valabilitate a sediului social și sediilor secundare, locul (locurile) unde s-a exercitat gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor;

c) asociații, administratorii;

d) domeniile de activitate prestate;

e) cifra de afaceri;

f) partenerii de afaceri, persoanele afiliate;

g) cesiunile de părți sociale;

h) momentul de transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor și implicațiile acestuia asupra exigibilității TVA, înregistrării veniturilor și stabilirii rezultatului fiscal.

(3) În toate cazurile, în vederea certificării declarației fiscale, consultantul fiscal verifică prin sondaj și în baza pragului de semnificație documentele și întocmește dosarul de lucru, în care consemnează, pentru perioada aferentă certificării, după caz, date cum sunt:

a) modul de administrare a registrelor și documentelor justificative și contabile, precum și a evidențelor fiscale;

b) modul de respectare a reglementărilor legale privind inventarierea generală a elementelor patrimoniale de activ și pasiv;

c) existența unor măsuri dispuse prin acte întocmite de către organele fiscale sau alte organe cu atribuții în domeniul fiscal și neîndeplinite de către contribuabil;

d) identificarea partenerilor de afaceri care au avut cu contribuabilul raporturi juridice ce au o pondere semnificativă în activitatea acestuia;

e) modalitățile de efectuare a decontărilor, urmărindu-se organizarea și ținerea evidenței analitice a debitorilor și creditorilor;

f) datoriile/creanțele care nu provin din achiziții/livrări de bunuri sau prestări de servicii;

g) documentele justificative privind achitarea datoriilor prin plăți în contul altor persoane decât creditorii, existența acordului creditorilor;

h) compensările între mai multe părți sau bilaterale;

i) respectarea cerințelor referitoare la emiterea facturilor;

j) faptele înscrise în cazierul fiscal al contribuabilului.

(4) Dosarul contribuabilului și dosarul de lucru se păstrează la consultantul fiscal care certifică declarația o perioadă cel puțin egală cu termenul de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. Păstrarea dosarului contribuabilului și a dosarului de lucru se poate realiza și în medii de stocare electronice, cu respectarea legislației în vigoare.

(5) Dosarul de lucru și dosarul contribuabilului pot fi verificate de către organele de control ale Camerei Consultanţilor Fiscali cu prilejul controlului de calitate efectuat periodic.

 

ARTICOLUL 7

Stabilirea tratamentului fiscal

(1)Tratamentul fiscal al operaţiunilor economice reflectate în documentele financiar-contabile şi care sunt înscrise în declaraţia ce urmează a fi supusă certificării se verifică prin sondaj.

(2) Consultantul fiscal trebuie să stabilească praguri de semnificaţie pe baza cărora certifică declaraţiile. Pentru elaborarea raportului de certificare, consultantul fiscal impune un nivel acceptabil al pragului de semnificaţie, astfel încât să poată detecta din punct de vedere cantitativ denaturările semnificative. Pe toată durata procedurii de certificare a declarațiilor fiscale consultantul fiscal poate modifica pragul de semnificație, în funcție de datele despre care ia cunoștință.

 

ARTICOLUL 8

Stabilirea pragului de semnificație

(1) În stabilirea pragului de semnificaţie pentru verificarea calculului impozitului/taxei, consultanţii fiscali se vor baza în primul rând pe raţionamentul profesional, precum şi pe procedurile analitice şi pe înţelegerea în ansamblu a contribuabilului şi a mediului economic în care acesta activează.

(2) Pentru stabilirea pragului de semnificaţie, consultantul fiscal aplică un procentaj dintr-o anumită valoare de referinţă. Ca regulă generală, în determinarea procentajului care va fi aplicat unei valori de referinţă alese pentru stabilirea pragului de semnificaţie se va folosi raţionamentul profesional.

 

ARTICOLUL 9

Cerințe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiilor fiscale

Pentru stabilirea valorii de referinţă utilizate pentru determinarea pragului de semnificaţie în vederea certificării unei declarații fiscale, consultantul fiscal utilizează informaţii fiscale relevante, cum sunt cele prevăzute exemplificativ în:

- anexa nr. 2 “Cerinţe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiei anuale de impozit pe profit” (click aici)

- anexa nr. 3 “Cerinţe speciale de verificare în vederea certificării declarațiilor de TVA” (click aici)

- anexa nr. 4 “Cerinţe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiei pentru accize” (click aici)

- anexa nr. 5 “Cerințe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiei de impozit pe venit” (click aici)

 

ARTICOLUL 10

Rezultatul certificării

(1) Rezultatul certificării se consemnează în scris într-un raport de certificare. În baza raportului de certificare se întocmeşte nota de certificare, care se depune la organul fiscal.

(2) În nota de certificare se menționează dacă certificarea este făcută cu sau fără rezerve. Nota de certificare reprezintă documentul de certificare în sensul art. 831 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

(3) Nota de certificare conţine în mod obligatoriu datele de identificare ale consultantului fiscal, precum şi elemente privind cuantumul şi natura creanţei fiscale declarate.

(4) În situaţia în care se certifică o declaraţie rectificativă, în nota de certificare se precizează cauzele care au generat rectificarea.

(5) În situaţia în care se certifică o declaraţie cu rezerve în Nota de certificare se menţionează motivaţia acesteia.

(6) Conținutul raportului de certificare este prevăzut în anexa nr.6 (click aici).

 

ARTICOLUL 11

Anexe

Anexele nr. 1-6 fac parte integrantă din prezentele norme.

 

 

- anexa nr. 1 Modelul declaraţiei pe propria răspundere a contribuabilului (click aici)

- anexa nr. 2 “Cerinţe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiei anuale de impozit pe profit” (click aici)

- anexa nr. 3 “Cerinţe speciale de verificare în vederea certificării declarațiilor de TVA” (click aici)

- anexa nr. 4 “Cerinţe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiei pentru accize” (click aici)

- anexa nr. 5 “Cerințe speciale de verificare în vederea certificării declaraţiei de impozit pe venit” (click aici)

- anexa nr. 6 Conținutul raportului de certificare (click aici).