POZIŢIA CAMEREI CONSULTANŢILOR FISCALI FAŢĂ DE PROPUNEREA DE MODIFICARE A CODULUI FISCAL

Camera Consultanţilor Fiscali a înaintat Ministerului Finanţelor Publice următorul punct de vedere referitor la propunerea proiectului Ordonanţei Guvernului de modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 29/2011 privind reglementarea acordării eşalonărilor la plată, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale.

 

Camera Consultanţilor Fiscali doreşte să exprime prin prezenta scrisoare solicitarea de a reevalua propunerea mai sus menţionată prin luarea în considerare a următoarelor comentarii:


  • Art. I, punctul 1

La articolul 7 alineatul (1) punctul 2, subpunctele 2.1 şi 2.2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

”2.1. Orice activitate independentă desfăşurată în baza unui contract/raport juridic poate fi reconsiderată de către autorităţile fiscale ca activitate dependentă, aplicând principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, în cazul în care activitatea nu îndeplineşte criterii pentru a fi considerată activitate independentă. Printre criteriile care definesc preponderent existenţa unei activităţi independente sunt:

a)    riscul pe care şi-l asumă contribuabilii;

b)    libera alegere a desfăşurării activităţii, a programului de lucru şi a locului de desfăşurare a activităţii;

c)    activitatea se poate desfăşura concomitent pentru mai mulţi clienţi;

d)    activitatea se poate desfăşura nu numai direct, ci şi cu personalul angajat de contribuabili în condiţiile legii.

În cazul în care între plătitorul de venit şi persoana fizică există încheiat un contract individual de muncă precum şi un contract/raport juridic pe baza căruia se desfăşoară  o activitate independentă aceasta va fi reconsiderată de către autorităţile fiscale ca activitate dependentă. Reconsiderarea poate fi efectuată de autorităţile fiscale indiferent dacă activitatea persoanei fizice pentru plătitorul de venit desfăşurată pe baza unui contract/raport juridic se realizează individual sau într-o formă de asociere.

2.2. În cazul reconsiderării unei activităţi independente ca fiind activitate dependentă, venitul realizat este considerat venit asimilat salariului şi este supus regulilor de impunere potrivit prevederilor Cap.3 „Venituri din salarii” din Titlul III „Impozitul pe venit” şi prevederilor referitoare la activităţi dependente din Titlul IX2 „Contribuţii sociale obligatorii”. Impozitul pe venit şi contribuţiile sociale obligatorii, stabilite potrivit legii, vor fi recalculate şi virate conform prevederilor Codului de procedură fiscală, fiind datorate solidar de către plătitorul şi beneficiarul de venit .”

Comentarii

Considerăm că această recalificarea nu trebuie să se aplice profesiilor liberale pentru că, în cazul profesiilor libere nu este necesară îndeplinirea unor criterii pentru a fi considerate activităţi independente, ele fiind activităţi independente  potrivit legilor proprii, şi de asemenea, luând în considerare prevederea HG 44/2004 potrivit căreia veniturile obţinute de avocaţii stagiari în baza contractelor de colaborare precum şi avocaţii salarizaţi în interiorul profesiei sunt considerate venituri din activităţi independente. Mai mult Ordonanţa de urgenţă 46 /2011 care modifică şi completează Art. 17 din Ordonata de urgentă 44/2008 precizează faptul că: “(3) Persoana fizică autorizată nu va fi considerată un angajat al unor terţe persoane cu care colaborează potrivit Art. 16 chiar dacă colaborarea este exclusivă” În aceste condiţii existenţa unui singur client nu este un criteriu în baza căruia să se poată face recalificarea ca activitate dependentă.

De altfel, Ordonanţa de urgenţă 44/2008 precizează la Art. 17 aliniat 2 faptul ca “o persoană poate cumula calitatea de persoană fizică autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt domeniu de activitate economică decât cel pentru care PFA este autorizată. “

Astfel rezultă că existenţa unui contract de muncă nu exclude posibilitatea de a desfăşura o activitate independentă potrivit calificării profesionale.

Totodată mai menţionăm faptul că cel puţin 3 din cele 4 criterii existente  în prezentul proiect de Ordonanţă (facem referire la criteriile care implică riscul asumat de contribuabili, posibilitatea de a presta  pentru mai mulţi beneficiari şi libera alegere a locului şi modului de desfăşurare a activităţii) sunt de natura a crea organelor de inspecţie fiscală  posibilitatea unor abuzuri.

În opinia noastră persoanele fizice autorizate trebuie să îndeplinească criteriile contractului agreat cu beneficiarul. În acest sens considerăm că nu este posibil ca prestarea serviciului să fie efectuata în alte locuri decât unde se găsesc amplasate obiectul analizei sau al prelucrării respective. De asemenea în cazul în care în cursul prestării de activităţi independente este necesară derularea unei analize economice, prelucrarea unor bunuri sau prestarea unor servicii personale, asemenea servicii nu pot fi efectuate decât în foarte puţine cazuri în afara unor programe de lucru predefinite, apriori stabilite spre a fi utile beneficiarului. Astfel condiţiile menţionate de Art. 1 punctul 1 din proiectul de ordonanţă ar putea fi interpretate ca o necesitate a impunerii de către beneficiar a locului şi programului de prestare a activităţilor sale pentru ca activitatea prestată să nu fie recalificată drept dependentă.

Astfel considerăm că este necesară excluderea Art. 1 punctul 1 din proiectul de Ordonanţa.

 

  • Art. I, punctul 8 şi Art. I, punctul 31

“La articolul 21, alineatul (3) litera b) se abrogă”

iar

„La articolul 55 alineatul (4), după litera g) se introduce o nouă literă, litera g1) cu următorul cuprins: „g1) sumele reprezentând indemnizaţiile primite de angajaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, acordate în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul de muncă aplicabil, la nivelul stabilit prin hotărâre de guvern pentru personalul din instituţiile publice;“

Comentarii

Art. I  pct.  8 din propunerea de Ordonanţă modifică regimul fiscal al indemnizaţiilor de delegare detaşare acesta nemaifiind deductibile  în limita a de 2,5 ori valoarea stabilită prin hotărâre de guvern pentru personalul din instituţiile publice. Prin abrogarea Art. 21 alin 3 lit. b, indemnizaţiile de delegare – detaşare devin deductibile integral la calculul impozitului pe profit.

Considerăm că această falsă relaxare fiscală a contribuabilului plătitor de impozit pe profit va fi compensată cu mult mai mult decât este necesar prin impozitarea la salariat – persoana fizică a indemnizaţiei mai mari decât cea acordata personalului din instituţiile publice. Prin mutarea sarcinii fiscale de la plătitorul de impozit pe profit la salariatul persoana fizica  este diminuat semnificativ salariul net şi implicit puterea de cumpărare a persoanelor fizice salariate.

Astfel considerăm că este necesară introducerea unei limite sub pragul căreia beneficiarul indemnizaţiei de delegare sa nu fie impozitat. În acest sens recomandăm ca aceasta să fie de 3 ori nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor publice.

 

  • Art. I, punctul 29         

La articolul 55 alineatul (4), după litera a) se introduce o nouă literă, litera a3) cu următorul cuprins:

„a3) tichetele de vacanţă acordate de angajator, potrivit legii;

Comentarii

În opinia noastră aceasta este o falsă facilitate deoarece în practică sunt foarte rar întâlnite situaţiile de acordare de tichete de vacanţă, un fenomen susţinut de condiţiile legale care sunt foarte neatractive  în acest sens.

Astfel  consideram ca este necesară excluderea acestui  text de lege propus prin proiectul de Ordonanţa sau constituirea unor condiţiile legale mult mai atractive pentru acordarea tichetelor de vacanţă.

  • Art. I, punctul 30         

La articolul 55 alineatul (4), litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazarepe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesulserviciului, în condiţiile prevăzute de lege sau de contractul de muncă aplicabil;“

Comentarii

Considerăm Art. I punctul 30 drept o prevedere care poate permite neimpozitarea sumelor primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazarepe perioada delegării decât în limita celor prevăzute de lege, o lege care nu exista încă decât pentru salariaţii instituţiilor publice – daca nu sunt prevăzute ca nivel în contractul colectiv de muncă.

Considerăm că prevederile sunt foarte neclare şi că este necesară modificarea Art. I alineatul 30 astfel încât să reflecte neimpozitarea cheltuielilor de transport şi cazare la nivelul angajatului fără existenţa unor condiţionări de orice natură cantitativă.

 

  • Art. I, punctul 32         

Articolul 58 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Termenul de plată a impozitului

Art. 58 - (1) Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste venituri.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul aferent veniturilor fiecărei luni, calculat şi reţinut la data efectuării plăţii acestor venituri, se virează până la data de 25 inclusiv, a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, de către următorii plătitori de venituri din salarii şi venituri asimilate salariilor:

a) asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane juridice, cu excepţia instituţiilor publice, care în anul anterior au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi inclusiv;

b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au

înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro şi au avut un număr mediu de până la 3

salariaţi inclusiv;

c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor care, în anul anterior, au avut un număr mediu de până la 3 salariaţi inclusiv;

d) persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi persoanele fizice care exercită profesii libere şi asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

Numărul mediu de salariaţi şi veniturile totale se stabilesc potrivit prevederilor art. 29619 alin. (13) şi (14).”

Comentarii

Asociaţiile şi fundaţiile sunt în cea mai mare parte beneficiare ale proiectelor cu finanţare din fonduri externe nerambursabile. În rambursarea cheltuielilor eligibile către beneficiari (in cea mai mare parte asociaţii şi fundaţii) există la ora actuală întârzieri de cel puţin 5 luni. Schimbarea de la 01 ianuarie 2011 a termenului de plată pentru impozitele şi taxele salariale în cazul asociaţiilor şi fundaţiilor de la semestru la lună, paralel cu întârzierea la rambursarea cheltuielilor eligibile de către AMPOSDRU/OI a condus la întârzieri la plată şi astfel generarea de accesorii. Majorările de întârziere, penalităţile pentru impozite si taxe sunt considerate de către finanţatori drept cheltuieli neeligibile (nerambursabile), fapt care a condus la influenţarea in sens negativ a situaţiei financiare a asociaţiilor si fundaţiilor si in unele cazuri chiar la întreruperea derulării proiectelor. Daca se doreşte creşterea gradului de absorbţie pentru fondurile europene, este absolut necesar sa se înlăture restricţia de până la 3 salariaţi si sa se ofere posibilitatea tuturor asociaţiilor şi fundaţiilor sa plătească toate impozitele si taxele trimestrial daca nu semestrial.

Astfel  considerăm că este necesar ca termenul de plata a impozitului aferent veniturilor de natură salarială, dar şi a contribuţiilor individuale pentru asociaţii şi fundaţii să fie cel puţin trimestrial dacă nu semestrial fără a exista o restricţie legată de numărul de salariaţi. Ponderea asociaţiilor şi fundaţiilor cu un număr mediu de salariaţi mai mic de 3 este nesemnificativă.

 

  • Art. I, punctul 33         

Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins: Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri din salarii

”Art. 59. - (1) Plătitorii de venituri cu regim de reţinere la sursă a impozitului, au obligaţia să completeze şi să depună declaraţia privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, în termenul prevăzut la art.93 alin.(2).

(2) Plătitorul de venituri este obligat să elibereze contribuabilului, la cererea acestuia, un document care să cuprindă cel puţin informaţii privind: datele de identificare ale contribuabilului, venitul realizat în cursul anului, deducerile personale acordate, impozitul calculat şi reţinut. Documentul eliberat contribuabilului, la cererea acestuia nu reprezintă un formular tipizat.”

Comentarii

La Art. I pct. 33, înţelegem faptul ca se înlocuiesc fisele fiscale cu declaraţia privind venitul realizat si impozitul reţinut de la fiecare beneficiar de venit dar se retine obligaţia angajatorului de a elibera la cererea salariatului o dovada privind venitul brut realizat, deducerile personale de care acesta a beneficiat şi impozitul reţinut, dovadă care nu este un document tipizat.  

Considerăm măsura ca neeficienta şi va impune angajatorilor un consum mare de timp pentru eliberarea dovezilor  „la cererea salariaţilor” în comparaţie cu consumul implicat de întocmirea fiselor fiscale. Pentru a fi analizat cantitativ caracterul de facilitate sau de îngreunare a activităţii angajatorului ca urmare a acestei masuri, va trebui analizata  forma si conţinutul acestei declaraţii. Nu este exclus ca ea sa fie mai complicată decât actuala declaraţie 205, căreia înţelegem că nu îi este asimilată prezenta referire la un document tipizat.

Astfel  considerăm că este necesară excluderea acestui  text de lege propus prin proiectul de Ordonanţă.

 

  • Art. I, punctul 90         

La articolul 29615, litera g) se modifică şi va avea următorul cuprins:

„g) sumele primite de angajaţi pentru acoperirea cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi indemnizaţia primită pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, la nivelul stabilit prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul din instituţiile publice;”

Comentarii

Considerăm că este o prevedere care împovărează angajaţii şi angajatorii din sistemul privat. Dar în afara acestui aspect exista pericolul impunerii şi a cheltuielilor de transport sau de cazare care depăşesc plafoanele stabilite pentru personalul instituţiilor publice. Astfel, ei nu pot folosi clasa I sau vagon de dormit la transportul CFR decât in anumite limite de distanta. Nu pot folosi avionul decât la clasa economic, nu pot consuma mai mult de 7.5 litri combustibil la 100 km in cazul deplasării cu autoturismul personal. In domeniul cheltuielilor de cazare – maxim 3 stele sau daca merg la confort superior se decontează numai 50% din cheltuiala. Iar dacă nu au documente de cazare sau le-au pierdut li se decontează 30 lei/noapte.

Astfel  considerăm că este necesară excluderea acestui text de lege propus prin proiectul de Ordonanţa sau modificarea acestuia în vederea asigurării unui prag mult mai realist (de cel puţin 3 ori nivelul stabilit prin hotărâre a Guvernului, pentru personalul din instituţiile publice) care să permită scutirea de la contribuţii sociale obligatorii a cheltuielilor necesare deplasării în ţară sau în afara ţării.

 

  • Art. I, punctul 91 si 92 

91. Alineatul (9) al articolului 29618 se modifică şi va avea următorul cuprins:

„(9) Contribuţiile sociale individuale calculate şi reţinute potrivit alin. (1) se virează la bugetele şi fondurile cărora le aparţin până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se datorează, sau până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se datorează, după caz, împreună cu contribuţia angajatorului sau a persoanelor asimilate angajatorului datorată potrivit legii.”

92. La articolul 29619 după alineatul (1) se introduc opt noi alineate, alin. (11) - (18), cu următorul cuprins:

„(1¹) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor prevăzuţi la art. 58 alin. (2) în calitate de angajatori sau de persoane asimilate angajatorului, depun trimestrial Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate aferentă fiecărei luni a trimestrului, până la data de 20 inclusiv, a lunii următoare trimestrului.

(12) Depunerea trimestrială a declaraţiei prevăzută la alin.(1) constă în completarea şi depunerea a câte unei declaraţii pentru fiecare lună din trimestru.

(13) Numărul mediu de salariaţi se calculează ca medie aritmetică a numărului de salariaţi din declaraţiile prevăzute la alin. (1) depuse pentru fiecare lună din anul anterior.

(14) Pentru persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (1¹), venitul total se stabileşte pe baza informaţiilor din situaţiile financiare ale anului anterior.

(15) Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (1¹), pot opta pentru depunerea Declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate în condiţiile alin. (1), dacă depun declaraţia privind opţiunea până la data de 31 ianuarie inclusiv.

(16) Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (1¹) care au optat pentru depunerea declaraţiei în condiţiile alin. (1), pot trece la regimul de declarare prevăzut la alin. (11) începând cu luna ianuarie a anului pentru care s-a depus opţiunea.

(17) Persoanele şi entităţile prevăzute la alin. (1¹), cu excepţia persoanelor fizice autorizate, întreprinderilor individuale şi persoanelor fizice care exercită profesii libere, precum şi asocierilor fără personalitate juridică constituite între persoane fizice care, potrivit legii, folosesc personal angajat, care se înfiinţează în cursul anului, aplică regimul trimestrial de declarare începând cu anul înfiinţării dacă, odată cu declaraţia de înregistrare fiscală, declară că, în cursul anului, estimează un număr mediu de până la 3 salariaţi inclusiv şi, după caz, urmează să realizeze un venit total de până la 100.000 euro.

(18) Ori de câte ori în cursul trimestrului, contractul individual de muncă al unui angajat încetează potrivit art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, plătitorii de venituri din salarii şi asimilate salariilor prevăzuţi la art. 58 alin. (2) în calitate de angajatori sau de persoane asimilate angajatorului, depun declaraţia prevăzută la alin. (1) până la data de 25 inclusiv, a lunii următoare celei în care a încetat contractual individual de muncă. În acest caz, declaraţia/declaraţiile aferente perioadei rămase din trimestru, se depun până la data de 20 inclusiv, a lunii următoare trimestrului. În cazul în care încetarea activităţii are loc în luna a doua a trimestrului, se vor depune atât declaraţia pentru prima lună a trimestrului, cât şi cea pentru luna a doua, urmând ca după încheierea trimestrului, să se depună numai declaraţia pentru luna a treia.”

Comentarii

Înţelegem faptul ca la Art. I pct. 91 si 92  se instituie posibilitatea plaţii trimestriale a contribuţiilor sociale si depunerii trimestriale a declaraţiei privind obligaţiile de plata si evidenta nominala a asiguraţilor (declaraţia 112) de către aceleaşi entităţi care pot plăti trimestrial si impozitul pe salarii. Termenul de depunere al declaraţiilor este 20 a primei luni din trimestrul următor iar termenul de plata 25 a primei luni din trimestrul următor. Si in acest caz se depun cate o declaraţie pentru fiecare luna. Plata trimestriala a impozitului pe salarii si a contribuţiilor sociale de către persoanele  care pot aplica acest mod de plata se aplica începând cu veniturile lunii octombrie 2011  iar declaraţia 112 se poate depune trimestrial cu aceeaşi data daca opţiunea se depune la organul fiscal pana la 25 sept 2011. Apoi opţiunea ca si renunţarea la opţiunea  de depunere trimestriala se poate face în luna ianuarie pentru anul curent.

Având în vedere propunerea de modificare a articolului 58, în care susţinem necesitatea plăţii trimestriale a impozitului pentru veniturile salariale dar şi a contribuţiilor sociale de către:

a) asociaţii, fundaţii sau alte entităţi fără scop patrimonial, persoane juridice, cu excepţia instituţiilor publice;

b) persoanele juridice plătitoare de impozit pe profit care, în anul anterior, au

înregistrat venituri totale de până la 100.000 euro;

c) persoanele juridice plătitoare de impozit pe veniturile microîntreprinderilor;

d) persoanele fizice autorizate şi întreprinderile individuale, precum şi persoanele fizice care exercită profesii libere şi asocierile fără personalitate juridică constituite între persoane fizice, care au, potrivit legii, personal angajat pe bază de contract individual de muncă.

dar şi:

-          necesitatea practica a declarării lunare a impozitului pentru veniturile salariale dar şi a contribuţiilor sociale;

-          volumul de munca şi dificultăţile existente în depunerea declaraţiilor conform propunerilor de modificare pentru de Art. I, punctul 91 si 92,

considerăm că este necesară excluderea acestui text de lege propus prin proiectul de Ordonanţă.