Punctul de vedere al Camerei Consultanţilor Fiscali referitor la iniţiativa legislativă – Lege privind taxa de solidaritate.

Camera Consultanţilor Fiscali îşi exprimă dezacordul de principiu cu privire la această iniţiativă legislativă din următoarele motive:                             

I.        Considerăm că introducerea taxei de solidaritate îi va determina pe contribuabilii vizaţi să identifice forme de evitare a plăţii taxelor prin transferul bunurilor către alte persoane. În această situaţie, măsura ar fi ineficientă, iar veniturile colectate la bugetul de stat nu ar fi cele preconizate. Mai mult, nu a fost pusă la dispoziţia partenerilor de dialog nota de fundamentare a proiectului de lege, iar expunerea de motive nu prevede o destinaţie precisă a veniturilor astfel colectate, impactul socioeconomic sau  impactul financiar asupra bugetului general consolidat. 

Pe de altă parte, administrarea unei astfel de taxe va conduce la creşterea efortului de  colectare din partea organismelor administraţiei centrale şi locale, ce se va materializa în creşterea cheltuielilor bugetare, într-un moment în care România are ca obiectiv reducerea acestora.

II.       Dorim să reamintim faptul că acest tip de taxă nu este menţionat în Strategia fiscal bugetară pe perioada 2011-2013 şi nici în Legea bugetului de stat pe anul 2011, evidenţiind încă o dată lipsa de predictibilitate a sistemului fiscal din România. Prezentăm în continuare câteva argumente care ilustrează această concluzie.

Mai mult, în Scrisoarea de intenţie adresată Fondului Monetar Internaţional pe 22 decembrie 2010, Guvernul României îşi ia angajamentul că, în ceea ce priveşte veniturile la bugetul de stat, se intenţionează păstrarea  neschimbată a principalelor componente ale sistemului fiscal.

Se prevede de asemenea limitarea cu stricteţe a viitoarelor modificări ad hoc ale sistemului fiscal, pentru a asigura predictibilitatea şi stabilitatea acestuia, făcându-se  precizarea că Strategia fiscală pe termen mediu 2011-2013 este un pas important în implementarea legislaţiei referitoare la Responsabilitatea Fiscală şi în solidificarea angajamentului pentru îndeplinirea ţintelor  prevăzute în Tratatul de la Maastricht.

Mai mult, implementarea Legii responsabilităţii fiscale a constituit un punct important şi în Scrisoarea de intenţie adresata Fondului Monetar Internaţional, din data de 16 iunie 2010. Această lege prevede că un obiectiv important al politicii fiscal-bugetare îl constituie asigurarea predictibilităţii nivelului cotelor şi bazelor de impozitare sau taxare, Guvernul având obligaţia de:

-        a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice;

-        a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent şi de a gestiona resursele şi obligaţiile bugetare, precum şi riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziţiei fiscale pe termen mediu şi lung. Sustenabilitatea finanţelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situaţii neprevăzute, fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social.

Având în vedere argumentele prezentate mai sus, putem concluziona că introducerea unei astfel de taxe în perioada 2011-2013 contravine obiectivelor strategiei fiscale şi angajamentelor luate de România în relaţia cu Fondul Monetar Internaţional.

III.      Pentru aplicarea unei astfel de măsuri va fi necesară evaluarea bunurilor mobile şi imobile. În primul rând acest demers, indiferent de metoda de evaluare utilizată, prezintă un înalt grad de subiectivitate şi oferă contribuabililor premisele elaborării unei modalităţi de evitare sau diminuare a taxei datorate. Mai mult, natura subiectivă a acestui proces ar determina aplicarea ineficientă şi inechitabilă a Legii privind taxa de solidaritate. O astfel de reglementare contravine prevederilor art. 3 lit. c) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal potrivit cărora stabilirea impozitelor şi taxelor se realizează pe baza principiului de echitate fiscală, la nivelul persoanelor fizice.

În al doilea rând, art. 4 din proiectul de lege privind taxa de solidaritate stipulează că pentru stabilirea valorii bunurilor imobile direcţiile de taxe şi impozite locale vor utiliza „Ghidul privind valorile orientative ale proprietăţilor imobiliare, adoptat de către Uniunea Naţionala a Notarilor Publici”, fără a preciza însă data de referinţă a acestui ghid. Fluctuaţia valorii imobilelor din ultimii ani ridică suspiciuni în legătura cu justeţea acestor evaluări şi deseori valorile din ghid,  nu concordă cu valorile de piaţă, în condiţiile în care aceste valori sunt stabilite în cele mai multe cazuri de către un singur evaluator. 

Modalitatea de stabilire a valorii bunurilor imobile în vederea impozitării, prevăzută de proiectul de lege privind taxa de solidaritate diferă de prevederile art. 251 alin. (3) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, privind valoarea impozabilă a clădirilor, introducându-se astfel un dublu standard în ceea ce priveşte baza de impunere, de natură să creeze confuzie în rândul contribuabililor.

Referitor la ajustarea valorii bunurilor mobile în funcţie de vechime, se face trimitere la "valoarea de catalog iniţială", fără precizări suplimentare,  în timp ce, în cazul impozitării mijloacelor de transport, art. 263 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal nu face referire la aceste valori, ci doar la capacitatea cilindrică şi tipul vehiculului.

 

IV.     Dorim să subliniem inadvertenţa prevederilor proiectului de lege privind taxa de solidaritate, care menţionează la art. 1 faptul că această taxă va reprezenta venit la bugetul de stat, însă la art. 3 se prevede că nivelul taxei va fi stabilit de către direcţiile de taxe şi impozite locale. Astfel taxa va fi în esenţă o taxă locală, pentru stabilirea căreia se va utiliza declaraţia pe proprie răspundere prevăzută la art. 252 alin (4) Legea 571/2003 privind Codul fiscal. Faptul ca taxa de solidaritate va fi un venit al bugetului de stat, colectata însă de administraţiile locale este de natură să aducă prejudiciu dezideratului prevăzut în Strategia fiscal bugetară pentru perioada 2011-2013, în domeniul taxelor şi impozitelor locale  – creşterea autonomiei colectivităţilor locale prin transferul de noi responsabilităţi decizionale. precum şi de resurse financiare şi patrimoniale, cu respectarea principiului subsidiarităţii.

 

V.      Această taxă de solidaritate urmează să fie aplicată asupra averii constituite din bunuri asupra cărora se datorează în prezent impozit pe clădiri/terenuri /mijloace de transport, conform Legii 571/2003 privind Codul fiscal. În plus, pentru persoanelor fizice ce deţin mai multe clădiri, art.252 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal reglementează majorarea impozitului pe clădiri în funcţie de numărul acestora.  Astfel, taxa de solidaritate reprezintă o impozitare multiplă aplicată persoanelor ce intră sub incidenţa prevederilor proiectului de lege privind taxa de solidaritate. Mai mult, în cazul succesiunilor, acest proiect de lege nu urmează tratamentul menţionat la alin (2) art.252 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, care prevede scutirea de la  impozitul majorat a clădirilor astfel dobândite.

 

VI.      Având în vedere faptul că proiectul de lege privind taxa de solidaritate prevede modificarea articolului 262 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, dorim să amintim că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, acesta se modifică şi se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia, iar orice modificare sau completare intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege.

Mai mult, proiectul de lege nu ia în considerare faptul că, pentru impozite si taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, cadrul general este stabilit prin Legea 571/2003 privind Codul fiscal, iar în materie fiscală, dispoziţiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative.

Modificarea art. 262 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal ridică o altă problemă: se prevede modificarea enunţului alineatului 2 şi introducerea unui nou alineat după alineatul 2 pentru a reglementa calculul impozitului pe mijloace de transport, în condiţiile în care art. 262 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal se referă la scutiri de la plata acestui impozit si are un singur articol.

 

VII.     Nu în ultimul rând, este de menţionat faptul că noţiunea de taxă este definită la art. 2 pct. 40 din Legea 500/2002 privind finanţele publice ca o sumă plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă, pentru serviciile prestate acesteia de către un agent economic, o instituţie publică sau un serviciu public, iar în cazul taxei de solidaritate nu există contraprestaţie.